Palatul Episcopiei Romano-Catolice, zona Piața Unirii, Timișoara
La câțiva pași de Piața Unirii, într-un colț care respiră Barocul Timișoarei imperiale, se află Palatul Episcopiei Romano-Catolice, una dintre clădirile cheie ale orașului, nu doar ca arhitectură, ci și ca simbol al Banatului multicultural. După eliberarea Timișoarei de sub administrația otomană (1716) și reorganizarea Banatului în epoca habsburgică, scaunul episcopal al vechii Dieceze de Cenad (mutat anterior la
După eliberarea Timișoarei de sub administrația otomană (1716) și reorganizarea Banatului în epoca habsburgică, scaunul episcopal al vechii Dieceze de Cenad (mutat anterior la Szeged) este adus la Timișoara în anii 1730, în contextul noii realități administrative a regiunii. Sursele indică această mutare în jurul perioadei 1730/1732–1736, în funcție de documentul și formularea folosită.
Palatul episcopal începe să prindă contur din 1743, ca reședință și sediu administrativ al Episcopiei. Iar aspectul pe care îl recunoaștem astăzi se datorează în mare măsură unei reparații capitale din 1889, când clădirea primește înfățișarea actuală. 
Un moment special din istoria palatului apare în 16 septembrie 1891, când împăratul Franz Josef I este găzduit aici, aflat în vizită la Timișoara, un episod consemnat și comemorat la vremea respectivă. 
În interior au funcționat, de-a lungul timpului, spații cu rol cultural și spiritual: capela episcopală, biblioteca și arhiva diecezană – componente care au avut mult de suferit în perioada comunistă. În vara lui 1950, clădirea a fost confiscată, iar capela, biblioteca și arhiva au fost grav afectate; palatul este redat ulterior Episcopiei (prin hotărâre judecătorească), însă instituția este atunci redusă administrativ de regim. 
După 1990, palatul intră într-o nouă etapă: între 1994–1996 are loc un amplu proces de restaurare și renovare, cu încercarea de a readuce spațiile la forma de dinainte de 1950. Tot atunci se consolidează și funcțiile actuale, inclusiv amenajarea Colecției de artă religioasă a Diecezei. 
Astăzi, Palatul Episcopiei Romano-Catolice rămâne una dintre piesele de rezistență ale Timișoarei istorice: discret, elegant, și plin de povești care leagă orașul de marile epoci ale Banatului.