Zona Plopi Timișoara

De unde vine numele Plopi și cum a apărut cartierul? 

Cartierul Plopi își poartă numele de la arborii care dominau cândva malurile Begăi — plopi înalți, sălbatici, care formau o perdea naturală în această zonă aflată la marginea Timișoarei. Însă povestea cartierului merge mult mai departe decât simpla denumire.

Înainte să devină parte a orașului, Plopi era o așezare rurală, ridicată în mare parte pe terenurile văduvei contelui Ladislau Gyürky, născută Malva Klaritz, o proprietară importantă a acelor vremuri. În perioada interbelică, zona s-a dezvoltat sub nume precum Kardos-telep sau Schmidt-Szegedi, mici colonii care au început să se grupeze în jurul malurilor Begăi și a terenurilor parcelate.

În 1936, toate aceste așezări au fost unite într-o singură comună, numită la început I. G. Duca. Numele „Plopi” a venit câțiva ani mai târziu, la sugestia sculptorului Romulus Ladea, care a vrut o denumire simplă, autentică și legată de loc.

În 1941, localitatea Plopi număra deja peste o mie de locuitori și peste 300 de clădiri. Iar între 1949 și 1951, comuna a fost oficial integrată în Timișoara, devenind cel mai mic cartier al orașului — doar 67 de hectare, dar cu o identitate aparte.

 Timișoara are cartiere cu povești faine — iar Plopi e unul dintre cele care ne arată cum orașul s-a construit, pas cu pas, din oameni, apă și natură.