Biserica Sfânta Ecaterina din Timișoara

Biserica Sfânta Ecaterina – de la Timișoara medievală la biserica ridicată de Camillo Sitte. V-am prezentat povestea casei parohiale Sfânta Ecaterina, clădirea de pe fosta stradă Pietrosu nr. 4. Acum rămânem în același loc, dar ne îndreptăm privirea spre biserica de alături. Iar povestea ei ne poartă cu multe secole în urmă. Originile hramului Sfintei Ecaterina din Alexandria în #Timișoara ajung până în perioada medievală. O biserică purtând acest nume exista în oraș încă din prima jumătate a secolului al XIV-lea, în perioada în care regele Carol Robert de Anjou își stabilise reședința la #Timișoara. De această veche biserică se leagă și o poveste transmisă de-a lungul timpului: aceea că Maria de Bytom, prima soție a lui Carol Robert, ar fi fost înmormântată aici. Cercetările istorice pun însă sub semnul întrebării această versiune, izvoare medievale indicând Székesfehérvár drept loc al înmormântării sale. Prin urmare, o păstrăm ca pe o veche tradiție locală, nu ca pe un fapt istoric dovedit. Vechea Sfânta Ecaterina nu se afla însă pe locul bisericii pe care o vedem astăzi, ci într-o altă zonă a orașului. A traversat inclusiv perioada otomană, iar după cucerirea Timișoarei de către habsburgi, în 1716, clădirea a primit pentru o vreme alte întrebuințări. În 1722, lăcașul a ajuns în grija franciscanilor salvatorieni. Ridicarea noii cetăți bastionare avea însă să-i schimbe definitiv destinul. Vechea biserică și mănăstirea franciscană se aflau în calea noilor fortificații și trebuiau demolate. Franciscanii au primit un nou teren în interiorul Cetății, în zona în care ne aflăm astăzi. Aici exista inclusiv o veche moară cu boi, iar pe acest amplasament urma să ia naștere noul complex religios. În 1754, arhitectul și constructorul Johann Lechner întocmea proiectul fațadei și devizul pentru noua biserică. În jurul anului 1755 noul lăcaș era deja ridicat, iar în 1756 era finalizat și conventul franciscan de alături, despre care v-am povestit ieri. Din vechea biserică medievală nu avea să mai rămână nimic. În 1763, pe locul ei a fost ridicat un obelisc comemorativ, mutat mult mai târziu în cimitirul din Calea Lipovei. În 1761, pictorul vienez Ferdinand Schiessl realiza pictura altarului principal al noii biserici, reprezentând-o pe Sfânta Ecaterina din Alexandria. Este un detaliu important, pentru că această operă avea să supraviețuiască următoarei mari transformări a bisericii. În 1806, franciscanii salvatorieni au părăsit complexul și s-au mutat la Szeged. Sfânta Ecaterina a devenit atunci biserică parohială, iar fostul convent de lângă ea a devenit casa parohială. Dar biserica pe care o vedem noi astăzi nu este edificiul ridicat în secolul al XVIII-lea. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, vechea construcție ajunsese într-o stare precară. După problemele structurale accentuate în jurul anului 1882, s-a luat decizia construirii unui nou lăcaș. Între 1887 și 1889 a fost ridicată actuala Biserică Romano-Catolică Sfânta Ecaterina, după proiectul arhitectului vienez Camillo Sitte. Numele său este important în istoria arhitecturii europene. #CamilloSitte avea să devină unul dintre marii teoreticieni ai urbanismului de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cunoscut pentru ideile sale despre felul în care piețele, străzile și clădirile trebuie să formeze împreună un oraș armonios. Actuala biserică a fost inaugurată în 1889, continuând o tradiție religioasă care traversase deja câteva secole. Și poate cea mai frumoasă parte a poveștii este că, deși vechea biserică a dispărut, o parte din ea trăiește în cea de astăzi. Au fost păstrate și integrate obiecte valoroase din vechiul lăcaș, printre care pictura altarului principal realizată de Ferdinand Schiessl în 1761, amvonul baroc și piese ale mobilierului sacristiei. În 1896, biserica a primit și o orgă construită de celebrul constructor timișorean Carl Leopold Wegenstein. Instrumentul, cu trei manuale și 30 de registre, a fost prezentat în același an la Expoziția Mileniului de la Budapesta, unde a fost distins. Pe carcasa orgii se regăsește și stema Timișoarei, orașul contribuind financiar la realizarea instrumentului. Privind astăzi fațada îngustă și turnul care se ridică dintre clădirile Cetății, vedem de fapt doar ultimul capitol al unei istorii mult mai lungi. De la biserica medievală, la franciscani, de la demolările provocate de construirea fortificațiilor la Johann Lechner, iar apoi la Camillo Sitte și actualul edificiu din 1887–1889, povestea Sfintei Ecaterina este și o poveste despre transformarea Timișoarei. Iar dacă ieri ne-am oprit la ușa fostei mănăstiri franciscane, devenită casă parohială, astăzi am intrat, măcar prin poveste, în biserica de lângă ea. Două clădiri vecine, două istorii strâns legate și aproape trei secole de memorie păstrate în același colț al Cetății.