Casa de pe strada Emanoil Ungureanu nr. 7
Sunt clădiri în Timișoara pe lângă care poți trece de zeci de ori fără să bănuiești ce se ascundea, cândva, în spatele fațadelor lor.
- Cartier
- Cetate
Sunt clădiri în Timișoara pe lângă care poți trece de zeci de ori fără să bănuiești ce se ascundea, cândva, în spatele fațadelor lor.
Una dintre ele se află în Cetate, pe strada Emanoil Ungureanu, la numărul 7.
Este o casă cu o înfățișare sobră, cu ferestre înalte și o fațadă ritmată de pilaștri. Dacă ridici însă privirea spre etaj, apar câteva dintre detaliile sale cele mai interesante: medalioane cu chipuri umane, așezate deasupra ferestrelor.
Strada Emanoil Ungureanu de astăzi purta în perioada austro-ungară numele de Városház utca, adică Strada Primăriei. Iar la începutul secolului XX, la numărul 7, timișorenii puteau intra într-un local cu un nume pe care cu greu îl mai putem asocia astăzi cu această clădire:
„Zenélő Óra” – „Ceasul Muzical”.
O publicație timișoreană din anul 1903 vorbește despre restaurantul „Zenélő órához”, administrat de Nándor Drechsler, aflat pe Városház utca, vizavi de Școala Reală.
Și descrierea de atunci ne lasă să privim, pentru câteva clipe, dincolo de zidurile pe care le vedem astăzi.
Localul tocmai fusese complet reamenajat și era prezentat drept unul dintre restaurantele frumoase și apreciate ale Timișoarei. În spatele fațadei exista o frumoasă grădină interioară, alături de săli de restaurant primitoare. Erau apreciate bucătăria lui Drechsler și băuturile servite aici.
Imaginea locului trebuie să fi fost cu totul diferită de cea de astăzi. Pe Városház utca se circula printr-o Cetate încă dominată de lumea negustorilor, meseriașilor, funcționarilor, restaurantelor și cafenelelor. Din stradă intrai pe sub poarta casei, iar dincolo de ea se deschidea o curte în care mesele restaurantului îi așteptau pe timișoreni.
Iar dacă descrierea din 1903 ne spune cum arăta locul, un document oficial ne oferă și adresa exactă. În registrul rețelei telefonice din 1908 apare înscris: „Zenélő óra” – Drechsler Nándor – Belváros, Városház-utca 7.
„Belváros” însemna Cetatea, centrul orașului.
Așadar, în urmă cu mai bine de un secol, la adresa pe care astăzi o cunoaștem drept Emanoil Ungureanu nr. 7, funcționa „Ceasul Muzical”.
Documentul mai păstrează însă un detaliu important. Nándor Drechsler este menționat drept „bérlő”, adică chiriașul sau exploatantul localului. Din acest motiv, nu îl putem considera proprietarul clădirii și nici omul care a construit-o.
Deocamdată, documentele pe care am reușit să le consultăm nu ne-au oferit răspunsul la alte trei întrebări pe care ni le-am pus și noi: cine a comandat această casă, cine a proiectat-o și în ce an a fost ridicată în forma pe care o vedem astăzi?
Nu vrem să completăm golurile istoriei cu presupuneri. Știm însă ceva sigur. În 1903, aici exista un restaurant cunoscut, cu săli și grădină interioară, iar în 1908, „Zenélő Óra” este documentat fără echivoc la Városház utca nr. 7.
Și poate că tocmai aceasta este frumusețea caselor vechi ale Timișoarei. Uneori nu le mai cunoaștem pe toate numele celor care le-au ridicat. Nu știm cine privește spre stradă din fiecare medalion și nici câte povești s-au pierdut odată cu generațiile care au trecut prin ele.
Dar, din când în când, un registru îngălbenit sau câteva rânduri tipărite în urmă cu mai bine de o sută de ani deschid din nou o ușă. Și în spatele fațadei de la Emanoil Ungureanu nr. 7 descoperim pentru câteva clipe o altă Timișoară: mese așezate într-o grădină interioară, oameni veniți la restaurant și un nume care răsuna cândva firesc în Cetate: „La Ceasul Muzical”.
Astăzi trecem pe lângă aceeași casă. Doar că, după ce îi cunoaștem povestea, parcă nu mai arată la fel.
În curând, toate aceste povești vor fi și mai ușor de descoperit! Lucrăm la aplicația „E fain la Timișoara”, unde vei găsi clădirile istorice ale orașului direct pe hartă, fiecare cu povestea ei, fotografii și informații documentate. Iar pentru ca experiența să fie completă, vei putea asculta povestea fiecărei clădiri în format audio chiar atunci când te afli în fața ei.
Textele sunt documentate din surse istorice și arhitecturale publice, precum arhive locale și maghiare, platforme dedicate patrimoniului Timișoarei, albume istorice și materiale enciclopedice.