Casa de pe strada Mărășești nr. 7

Sunt clădiri în fața cărora trecem de nenumărate ori fără să ne întrebăm cine le-a ridicat, cine le-a locuit sau câte schimbări ale orașului au privit de la ferestrele lor. Una dintre ele se află chiar în inima Cetății, pe strada Mărășești, la numărul 7.

Astăzi, fațada restaurată atrage privirea prin eleganța sa: bovindouri puternic reliefate, balcoane, registre decorative geometrice, ferestre înalte și o compoziție simetrică ce îi conferă monumentalitate. Dar dincolo de această imagine se ascunde o poveste strâns legată de istoria comunității evreiești din Timișoara.

Pe vremea când strada Mărășești se numea Erzsébet utca.

Actuala stradă Mărășești a purtat în trecut numele Erzsébet utca, respectiv Elisabethgasse. Ne aflăm într-o zonă extrem de importantă pentru istoria evreilor timișoreni, în apropierea vechiului nucleu al comunității din Cetate și la doar câțiva pași de impunătoarea Sinagogă din Cetate.

Documentele și ghidurile istorice permit identificarea fără echivoc a imobilului: actualul Mărășești nr. 7 este vechiul Erzsébet utca nr. 7.

Clădirea trebuie însă deosebită de marele ansamblu al Comunității Evreiești aflat în apropiere, realizat la începutul secolului XX după proiectele celebrului arhitect Lipót Baumhorn. Deși apropierea și asemănările de epocă ar putea crea această impresie, cercetarea noastră nu a găsit până în prezent un document care să îi atribuie lui Baumhorn clădirea de la numărul 7.

O proprietate a Comunității Evreiești

Unul dintre cele mai importante documente pe care le-am găsit ne duce în anul 1943. În plină perioadă a legislației antievreiești din România, imobilul din strada Mărășești nr. 7, aflat în proprietatea Comunității Evreiești, a fost vizat de măsurile de preluare a proprietăților evreiești de către stat.

Documentele epocii permit identificarea lui inclusiv cadastral: Cartea Funciară nr. 126, numărul topografic 147.

Nu mai vorbim, așadar, doar despre o clădire frumoasă din Cetate, ci despre un martor al uneia dintre cele mai dificile perioade traversate de comunitatea evreiască a Timișoarei.

În 1943, autoritățile române au urmărit preluarea unei serii întregi de proprietăți ale Comunității Evreiești din Timișoara – sinagogi, cimitire, școli, aziluri, case și alte imobile. În acest context istoric apare documentată și proprietatea de pe Mărășești nr. 7.

De la istoria comunității evreiești la Consulatul Austriei.

Anii au trecut, regimurile politice s-au schimbat, iar clădirea și-a continuat existența.

Mult mai târziu, una dintre încăperile sale avea să primească o funcție cu totul diferită. La Mărășești nr. 7, apartamentul 2, a funcționat Consulatul Onorific al Republicii Austria la Timișoara, avându-l drept consul onorific pe Vasile Onofrei.

Este un detaliu frumos în biografia unei case care a traversat atâtea epoci: o clădire legată cândva de una dintre comunitățile istorice ale orașului ajunge, peste decenii, să găzduiască o reprezentanță diplomatică.

O clădire care a avut nevoie de ajutor. Povestea ei recentă nu a fost întotdeauna fericită.

În anul 2017, documentele Primăriei Timișoara consemnau oficial starea neîngrijită a imobilului. Pentru proprietățile din clădire s-a dispus chiar majorarea impozitului, tocmai din cauza stării în care se găsea edificiul.

În aceleași documente întâlnim din nou Comunitatea Evreilor din Timișoara, care figura proprietar al mai multor apartamente din imobil.

Privind clădirea astăzi, diferența este uriașă.

Fațada și-a recăpătat eleganța, ornamentele pot fi din nou citite, iar volumele arhitecturale care multă vreme au trecut aproape neobservate se dezvăluie din nou celor care ridică privirea.

Și totuși, casa își mai păstrează un secret…

Am căutat în documente românești, maghiare și germane, în vechile denumiri ale străzii și în evidențele disponibile public. Până în acest moment, nu am identificat un document sigur care să ne spună anul exact în care a fost ridicată actuala clădire, numele comanditarului inițial și arhitectul care a desenat-o.

Și preferăm să lăsăm aceste trei informații necunoscute decât să transformăm o ipoteză într-un fapt istoric.

Până atunci, Mărășești nr. 7 rămâne una dintre acele clădiri care ne amintesc că istoria unui oraș nu este scrisă doar pe monumentele celebre.

Uneori se ascunde într-un număr de casă, într-un balcon, într-o fereastră sau într-un document vechi de peste optzeci de ani.

Iar data viitoare când treceți pe strada Mărășești, opriți-vă câteva clipe la numărul 7.

Priviți în sus.

Acum știți că în spatele acestei fațade elegante se află și o mică parte din istoria comunității evreiești și, odată cu ea, din istoria Timișoarei.