Casa Lajos Weisz

Sunt clădiri din Timișoara pe lângă care putem trece ani întregi fără să bănuim câte povești se ascund dincolo de fațadele lor. Una dintre ele se află pe strada Iancu Văcărescu nr. 18, în inima Iosefinului. Mulți timișoreni cunosc locul datorită Cinematografului Arta, iar generațiile mai vechi își amintesc poate și numele pe care acesta l-a purtat înainte: Cinema Regal. Povestea locului începe însă cu mult înainte ca aici să ruleze primul film.

La începutul secolului XX, actuala stradă Iancu Văcărescu purta numele Bem utca, iar documentele vremii îl consemnează aici pe Lajos Weisz. În registrul telefonic al Timișoarei din 1908, Weisz apare ca bornagykereskedő, adică negustor angrosist de vinuri, cu adresa în Iosefin, Bem utca nr. 13. Vechea numerotare nu mai corespunde celei de astăzi, însă proprietatea familiei Weisz este cea pe care o găsim în prezent la Iancu Văcărescu nr. 18.

Casa nu trece neobservată nici astăzi. Fațada sa eclectică, cu influențe neobaroce și neorococo, păstrează ornamente vegetale, ancadramente bogat decorate și un spectaculos corp central, încheiat de un mic turn. Arhitectul clădirii nu a fost identificat cu certitudine și nici anul exact al construcției. Există însă pe fațadă un detaliu care ne conduce direct către vechiul proprietar. Dacă ridicați privirea deasupra intrării, veți observa, printre ornamente, litera „W” – inițiala numelui Weisz. O mică semnătură rămasă pe casă după mai bine de un secol.

Dar una dintre cele mai interesante părți ale poveștii nu se vede din stradă. În spatele casei familiei Weisz se întindea cândva o grădină. Un spațiu privat care, câteva decenii mai târziu, avea să devină cunoscut de mii de timișoreni.

În 1926, aici și-a deschis porțile Cinema Regal. Nu era doar o sală în care se proiectau filme. Cinematograful avea și o grădină de vară, amenajată în spațiul fostei grădini a proprietății Weisz. Putem doar să ne imaginăm atmosfera Iosefinului interbelic: tramvaiele treceau prin apropierea actualei Piețe Iosefin, oamenii coborau și veneau spre Regal, iar în serile călduroase de vară filmele puteau fi urmărite în aer liber. Pentru cartier, cinematograful devenise unul dintre acele locuri în care oamenii nu veneau numai pentru film, ci și pentru întâlnire, socializare și atmosfera unei seri petrecute în oraș.

Familia Weisz a rămas legată de clădire și după deschiderea cinematografului. În 1946, documentele o consemnează drept proprietară pe Ana Weisz, văduva lui Ludwig (Lajos) Weisz. În același an, aceasta a întreprins lucrări de restaurare a clădirii, sub îndrumarea lui Anton Schmeltzer. Este un detaliu important, pentru că ne arată că, la două decenii după inaugurarea Cinema Regal, proprietatea se afla încă în mâinile familiei Weisz.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, vremurile s-au schimbat, iar odată cu ele s-a schimbat și numele cinematografului. În 1948, Regal a devenit Cinema Arta – numele sub care avea să rămână în memoria multor generații de timișoreni. Filmele s-au schimbat, publicul s-a schimbat și Iosefinul din jurul său s-a transformat, dar cinematograful a continuat să funcționeze timp de decenii.

Astăzi, când trecem prin fața imobilului de pe Iancu Văcărescu nr. 18, vedem o clădire istorică ce încă așteaptă să-și recapete întreaga frumusețe. Dincolo de zidurile sale se suprapun însă peste o sută de ani din istoria Iosefinului: casa unui comerciant de vinuri, grădina familiei Weisz, Cinema Regal, serile de film în grădina de vară și, mai târziu, Cinema Arta. Iar undeva sus, pe fațadă, micul „W” continuă să amintească de omul al cărui nume a rămas legat de începuturile acestei povești.

Data viitoare când ajungeți pe strada Iancu Văcărescu, opriți-vă câteva secunde în dreptul numărului 18 și priviți în sus. Uneori, o singură literă păstrată pe o fațadă este suficientă pentru a deschide povestea unui loc.