Palatul Episcopal Ortodox Sârb din Timișoara
Palatul Episcopal Ortodox Sârb din Timișoara este o clădire istorică din Piața Unirii și una dintre clădirile reprezentative ale comunității sârbe din Banat.
- Perioadă
- 1745–1906
- Arhitect
- László Székely (remodelarea din 1905–1906)
- Cartier
- Cetate
Palatul Episcopal Ortodox Sârb din Timișoara este o clădire istorică situată în Piața Unirii, nr. 4, strada Gheorghe Lazăr nr. 2 și nr. 4, respectiv strada Emanoil Ungureanu, nr. 10. Face parte din Situl urban Cartierul „Cetatea Timișoara”, monument istoric cod LMI TM-II-s-A-06095.
Corpul de est al clădirii, și parțial cel de sud, a fost ridicat între 1745–1747, comanditar fiind episcopul ortodox sârb Georgije Popović, pentru a servi drept reședință episcopală și sediu al școlii rasciene. Edificiul a fost construit inițial în stil baroc provincial.
În 1790, aici a avut loc întâlnirea clerului superior din Arhiepiscopia de Carloviț.
Pe parcursul secolului al XIX-lea au avut loc mai multe etape de construire: a fost finalizată aripa sudică și a fost construită aripa vestică. În 1812 este menționată completarea clădirii cu corpul situat pe strada Emanoil Ungureanu nr. 10. În această perioadă, clădirea primește o înfățișare în stil istoricesc.
În 1864, după despărțirea ierarhică a Bisericii Ortodoxe Românești din Transilvania și Banat de cea Sârbă, palatul a revenit Episcopiei Ortodoxe Sârbe.
La 16 august 1905 s-a obținut autorizația de construire pentru remodelarea fațadelor conform proiectului realizat de László Székely, comanditar fiind episcopul Georgije Letić. Palatul a avut parte de modificări majore, fiind supraetajat, iar arhitectura a fost înlocuită cu una eclectică, cu influențe bizantine. Lucrările au fost finalizate la 7 octombrie 1906.
În 1911 au fost adăugate decorațiuni preluate din arhitectura sârbească.
În prezent, în clădire funcționează Colecția muzeală a Episcopiei Ortodoxe Sârbe, deschisă în anii 1960, dar și mai multe afaceri care își desfășoară activitatea la parterul clădirii, precum restaurante, cafenele și un anticariat.
Clădirea a fost restaurată în 1983, împreună cu restul clădirilor din Piața Unirii, și între 2010–2013.
Clădirea este realizată în stilul eclectic al anilor 1900. Parterul este tratat ca un soclu, iar primul etaj prezintă decorațiuni „neosârbești” deasupra ferestrelor. La nivelul acoperișului, cele trei travee centrale sunt dominate de un fronton monumental, imitând forme din arhitectura tradițională rusă.