Verile adevărate începeau la Cesena și se domoleau la Eminescu!
Timișoara nu ducea lipsă de vară, dar adevărata distracție începea când ajungeai la ștrand. Ștrandul Cesena era pentru mulți primul gând când soarele începea să ardă serios. Alei umbrite, miros de clor și mici, bazinul mare cu ecou de râsete și plonjoane spectaculoase. Dacă aveai o minge gonflabilă, o sticlă de suc și chef de
Ștrandul Cesena era pentru mulți primul gând când soarele începea să ardă serios. Alei umbrite, miros de clor și mici, bazinul mare cu ecou de râsete și plonjoane spectaculoase. Dacă aveai o minge gonflabilă, o sticlă de suc și chef de bălăceală, acolo era locul tău.
Eminescu venea cu altă atmosferă – mai liniștit, mai aproape de centru, mai „de familie”. O oază de relaxare pentru cei care căutau umbra copacilor, șueta cu prietenii sau o după-amiază calmă cu picioarele în apă.
Fiecare ștrand spunea o poveste. De la agitația de la Cesena, unde „toți erau acolo”, până la tihna de la Eminescu, unde mergeai „să te mai vezi cu lumea”.
Astăzi, poate lucrurile s-au schimbat, dar amintirile au rămas la fel de vii. Colacul colorat, șlapii de plastic, pielea arsă de soare și sentimentul că vara e infinită – toate au început de la un ștrand.
Tu unde mergeai la ștrand?