Casa Eugen Székely (Inspectoratul Școlar Județean Timiș)
De la proprietatea lui Eugen Székely la #COMTIM și Inspectoratul Scolar Judetean Timis – povestea unei clădiri cu aproape 100 de ani de istorie La intersecția străzilor Dr. Liviu Gabor și Patriarh Miron Cristea se află una dintre clădirile elegante ale #Timișoarei interbelice, cunoscută astăzi ca sediul Inspectoratului Școlar Județean Timiș și al Casei Corpului
La intersecția străzilor Dr. Liviu Gabor și Patriarh Miron Cristea se află una dintre clădirile elegante ale #Timișoarei interbelice, cunoscută astăzi ca sediul Inspectoratului Școlar Județean Timiș și al Casei Corpului Didactic Timiș.
Puțini știu însă că imobilul, construit în 1927, s-a aflat înainte de achiziționarea de către stat în proprietatea lui Eugen Székely. Este important de precizat că Eugen Székely nu trebuie confundat cu arhitectul László Székely, fostul arhitect-șef al Timișoarei, a cărui locuință se află pe Bulevardul Mihai Viteazul nr. 28. Despre aceasta vom povesti într-o postare viitoare.
Ridicată într-o perioadă în care orașul cunoștea o dezvoltare urbanistică impresionantă, clădirea impresionează și astăzi prin eleganța fațadei sale, frontonul curbat, decorațiile din stuc și balconul din fier forjat, elemente specifice arhitecturii interbelice.
După instaurarea regimului comunist, în 1948, imobilul a fost naționalizat, asemenea multor proprietăți private din România. După 1990, acesta a fost retrocedat, revenind ulterior în proprietatea lui Eugen Székely.
În deceniile următoare, clădirea a fost folosită ca spațiu administrativ, fiind cunoscută de mulți timișoreni ca fostul sediu al COMTIM. În urma unei restaurări complete, care a păstrat arhitectura originală, statul român a achiziționat imobilul în anul 2022, iar din 2023 acesta găzduiește Inspectoratul Școlar Județean Timiș și Casa Corpului Didactic Timiș, oferind pentru prima dată un sediu propriu celor două instituții.
Un detaliu interesant este și adresa clădirii. Astăzi o găsim pe strada Dr. Liviu Gabor nr. 1, însă de-a lungul timpului strada a purtat și alte denumiri: Galați, iar ulterior 7 Aprilie 1929, reflectând schimbările istorice prin care a trecut orașul.
Privind această clădire, este ușor să observăm că nu este doar un sediu administrativ, ci o parte din patrimoniul arhitectural al Timișoarei, care continuă să servească comunitatea după aproape un secol de existență.
Textele sunt documentate din surse istorice și arhitecturale publice, precum arhive locale, platforme dedicate patrimoniului Timișoarei și materiale enciclopedice.