Banatia

Banatia – clădirea care a devenit Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara.

Astăzi, mii de studenți îi trec pragul în fiecare an, iar pentru timișoreni clădirea din Piața Eftimie Murgu nr. 2 este legată aproape firesc de medicina orașului. Însă povestea ei nu a început cu medicina.

Cu aproape un secol în urmă, aici lua naștere Banatia, unul dintre cele mai ambițioase proiecte educaționale ale comunității germane din Banat.

Totul începe în 1924, într-o Timișoară aflată la doar câțiva ani după marile schimbări produse de Primul Război Mondial. Comunitatea șvăbească își dorea un centru puternic în care noile generații să poată învăța în limba germană.

Pentru realizarea proiectului a fost constituită societatea „Banatia-Hausbau”, iar construirea complexului a devenit un adevărat efort colectiv. Au fost strânse fonduri din comunitățile germane ale Banatului, existând inclusiv acțiuni de sprijin desfășurate peste Ocean, în Statele Unite.

Proiectarea noii clădiri le-a revenit arhitecților Mathias Hubert și Michael Wolf.

Wolf avea deja o legătură interesantă cu arhitectura Timișoarei. După studiile de la Budapesta și Stuttgart, lucrase în biroul lui LászlóSzékely, primul arhitect-șef al orașului.

Construcția începută în 1924 a avansat rapid, iar după numai doi ani uriașul complex era pregătit să-și primească elevii.

La 29 august 1926, Banatia a fost sfințită solemn de episcopul romano-catolic Augustin Pacha. La eveniment au venit delegații din numeroase comunități șvăbești ale Banatului, semn al importanței pe care noua instituție o dobândise încă de la început.

Și nu era vorba despre o simplă școală.În interiorul complexului funcționau, de-a lungul timpului, mai multe forme de învățământ: școală elementară, liceu de băieți, institut pentru pregătirea cadrelor didactice, școală comercială și școală profesională.

Existau biblioteci, laboratoare, sală de sport, dar și un internat care putea găzdui aproximativ 300 de elevi, cu propria bucătărie și sală de mese.

Sala festivă a Banatiei avea să depășească și ea limitele unei simple instituții de învățământ. Aici se desfășurau manifestări culturale și evenimente ale comunității germane, iar clădirea devenise treptat un important centru educațional și cultural al șvabilor bănățeni.

Timp de aproape două decenii, generații întregi de elevi au trecut prin sălile sale.

Dar Europa se schimba. Anii 1930 și începutul anilor 1940 au adus radicalizarea politică a unei părți a comunității germane din România, iar influența național-socialistă a pătruns și în sistemul educațional german.

În aprilie 1942, școlile confesionale germane au trecut sub controlul conducerii Grupului Etnic German, iar vechea Banatia a primit un alt nume: „Prinz-Eugen-Oberschule”.

Era începutul sfârșitului pentru instituția care fusese inaugurată cu atât entuziasm în 1926.

În 1944, odată cu schimbarea cursului războiului și intrarea trupelor sovietice în Timișoara, clădirea și-a pierdut destinația educațională.

Fostele săli de clasă au fost transformate, iar edificiul a ajuns să fie folosit drept spital militar sovietic.

Părea că povestea Banatiei se încheiase.Dar tocmai atunci începea o nouă viață pentru clădire.

La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial se puneau bazele învățământului medical superior din Timișoara. Prin actele legislative adoptate în 1944 și 1945 a fost creat cadrul pentru înființarea Facultății de Medicină.

La 15 iulie 1945, noua facultate și-a început efectiv activitatea. Prima generație era deja impresionantă: 412 studenți în anul I și 76 de studenți în anul II.

Interesant este că primii studenți la medicină nu au învățat aici. Între iulie și septembrie 1945, cursurile de anatomie, fiziologie și chimie s-au desfășurat în clădirea fostului liceu Notre Dame, actuala Casă a Studenților.

Abia în octombrie 1945 Facultatea de Medicină a primit fosta Banatia. După perioada în care fusese utilizată ca spital militar, clădirea trebuia adaptată unei misiuni complet noi. Au început lucrări intense pentru amenajarea sălilor de curs, laboratoarelor și spațiilor necesare pregătirii viitorilor medici.

În doar două decenii, aceleași coridoare trecuseră prin transformări greu de imaginat.

Fuseseră construite pentru elevii comunității germane. Fuseseră traversate de război. Fuseseră transformate într-un spital militar.

Iar acum deveneau locul în care urmau să fie formate generații întregi de medici.

Instituția medicală a continuat să crească. În perioada comunistă a funcționat sub diferite forme de organizare, inclusiv ca Institut de Medicină, iar în 1964 a fost înființată Facultatea de Stomatologie.

După schimbările din 1989, în 1990, instituția a devenit Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara, iar dezvoltarea sa a continuat.

În 2001, universitatea a primit numele pe care îl poartă și astăzi: Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, în memoria marelui medic și bacteriolog Victor Babeș, a cărui familie avea origini bănățene.

Și piața din fața clădirii păstrează fragmente din istoria orașului. Aici se află bustul revoluționarului pașoptist Eftimie Murgu, realizat de sculptorul Artúr Vetró în 1948.

Mult mai târziu, la 10 noiembrie 2010, în fața universității a fost inaugurat și bustul Regelui Mihai I, realizat de sculptorul Péter Jecza, amintind de rolul regelui în actul de înființare a învățământului medical superior timișorean.

Astăzi, când privim clădirea monumentală din Piața Eftimie Murgu, vedem sediul uneia dintre cele mai importante universități medicale din România.

Dar zidurile sale păstrează o poveste începută cu mult înainte ca primul student la medicină să intre aici. O poveste începută în 1924, din dorința unei comunități de a construi o școală.

A continuat cu Banatia, cu sute de elevi veniți să învețe între aceste ziduri, cu războiul care i-a schimbat destinația și cu perioada în care sălile sale au devenit saloane ale unui spital militar. Iar din 1945, clădirea și-a găsit misiunea pe care o păstrează până astăzi: aceea de a forma medici.

Poate tocmai de aceea fosta Banatia este una dintre acele clădiri ale Timișoarei în care istoria orașului nu trebuie doar căutată în ornamentele fațadei. Este suficient să-i urmărești transformările.

Școală. Spital. Universitate. Trei destinații, aproape un secol de istorie și aceeași clădire care continuă să facă parte din viața Timișoarei.

Pentru fiecare clădire pe care o prezentăm încercăm să mergem dincolo de informațiile ușor de găsit, consultând surse istorice, documente, monografii și cercetări de specialitate. Uneori, o singură clădire înseamnă ore întregi de documentare, comparații și verificări, tocmai pentru ca poveștile Timișoarei să ajungă mai departe cât mai corect.