Clădirea de pe Bd. Regele Carol I nr. 6

Clădirea de pe Bd. Regele Carol I nr. 6 – locul în care s-a scris una dintre cele mai dulci povești ale Iosefinului.

Pe Bulevardul Regele Carol I, la numărul 6, se află o clădire pe lângă care probabil mulți timișoreni au trecut fără să știe că, în urmă cu aproape un secol, aici funcționa una dintre cofetăriile cunoscute ale orașului.

Imobilul a fost ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea, înainte de 1900, într-o perioadă în care Iosefinul se transforma rapid, iar actualul bulevard devenea una dintre arterele importante ale cartierului. Sursele de patrimoniu descriu arhitectura clădirii ca fiind specifică epocii, cu elemente istoriste și influențe clasiciste.

Privind fațada și astăzi, atrag atenția compoziția sa simetrică, ancadramentele bogat decorate ale ferestrelor, cornișa pronunțată și cele două frontoane care marchează extremitățile clădirii.

La vremea respectivă, bulevardul pe care ne aflăm astăzi purta numele Kossuth Lajos utca, una dintre arterele comerciale importante ale Iosefinului.

Documentele comerciale ne duc înapoi până în 1921, când este înregistrată la Timișoara societatea „D. Boncescu și Comp.”, constituită de cofetarii Dumitru Boncescu și Constantin Boncescu. Firma avea ca obiect tocmai activitatea de cofetărie. În epocă găsim promovată și o „Cofetăria Boncescu – Cluj–Timișoara”, care oferea bomboane, torturi și prăjituri.

Nu putem afirma din documentele găsite că încă din 1921 firma funcționa chiar în această clădire. Legătura sigură cu spațiul de la actualul nr. 6 apare câțiva ani mai târziu.

Octombrie 1929 – începe povestea lui Julius Arendt.

Julius Arendt, născut la Buziaș în 1895, învățase meseria de cofetar și lucrase inclusiv la cunoscuta Cofetărie Kobelt.

În octombrie 1929, află că un cofetar pe nume Boncescu, care avea un local în Iosefin, intenționa să se retragă.

Arendt cumpără inventarul cofetăriei și își începe aici propria afacere. Este o precizare importantă: documentele și mărturiile găsite vorbesc despre cumpărarea inventarului și preluarea cofetăriei, nu despre cumpărarea întregii clădiri.

Așa începea povestea Cofetăriei Iuliu/Julius Arendt. Fotografiile de epocă păstrează imaginea firmei montate pe fațadă:

„IULIU ARENDT – COFETĂRIE – CUKRÁSZDA”

Un mic detaliu care spune multe despre Timișoara multiculturală de atunci.

Cremeșul care a rămas în memoria familiei

Cofetăria Arendt avea să devină un local apreciat al Iosefinului.

Din mărturiile familiei aflăm că una dintre specialitățile pentru care Julius Arendt era cunoscut era cremeșul. Nepotul său, Alfred Kosar, avea să-și amintească peste ani reputația prăjiturilor făcute aici.

Localul nu era unul oarecare. Preparatele erau servite inclusiv pe porțelan Rosenthal, iar mărturiile familiei vorbesc despre tacâmuri din argint și despre atenția acordată permanent atelierului și prezentării produselor.

S-au păstrat fotografii extraordinare cu familia Arendt, angajații și laboratorul cofetăriei, dar și cu unele dintre creațiile realizate aici. Printre acestea se număra chiar și un spectaculos ou decorativ din marțipan, realizat în anii 1930.

1949 – sfârșitul Cofetăriei Arendt

După instaurarea regimului comunist, destinul familiei se schimbă radical.

În 1949, afacerea este naționalizată. Pentru Julius Arendt, trecerea de la proprietarul unei cofetării apreciate la noua realitate socială a fost dramatică. Documentele familiei îl arată ulterior lucrând ca muncitor necalificat la fabrica Tehnometal, iar apoi la cantina fabricii.

Julius Arendt a murit la Timișoara în 1965. Dar spațiul comercial de la parter și-a continuat viața. În perioada comunistă aici a funcționat Bufetul „Oltul”, iar mai târziu magazinul „Gospodina”, locuri pe care o parte dintre timișorenii de astăzi probabil și le mai amintesc. S-au păstrat inclusiv fotografii ale fostului local din această perioadă.

Cert este însă că această clădire de pe Bd. Regele Carol I nr. 6 păstrează o mică parte din memoria Iosefinului: de la Boncescu și elegantul local al lui Julius Arendt, cu cremeș, porțelan Rosenthal și prăjituri lucrate cu migală, până la Bufetul Oltul și Gospodina din perioada comunistă.

Data viitoare când treceți prin fața ei, priviți cu atenție fațada. În spatele ferestrelor de la parter, acum aproape 100 de ani, timișorenii intrau la cofetărie.