Palatul Dr. Johann (János) Hochstrasser
Autorizat în octombrie 1912 și terminat la 1 octombrie 1914, în plin Prim Război Mondial, palatul cu parter și trei etaje arată Secessionul timișorean în momentul în care vrejurile florale lasă locul formelor geometrice.
- Perioadă
- 1912–1914
- Cartier
- Iosefin
Palatul Dr. Johann (János) Hochstrasser – povestea unui palat ridicat când Iosefinul își schimba înfățișarea.
Dacă astăzi mergi pe Bulevardul Regele Carol I și ridici privirea la clădirile care îl mărginesc, e greu să-ți imaginezi cât de diferit arăta acest loc în urmă cu mai bine de un secol.
La începutul anilor 1900, bulevardul purta numele Kossuth Lajos út, iar Iosefinul se afla în plină transformare. Comerțul se dezvolta, băncile își deschideau filiale, vechile case lăsau treptat locul unor imobile tot mai mari, iar cartierul începea să capete imaginea monumentală pe care o admirăm și astăzi.
În această perioadă apare, la actualul număr 10, Palatul Dr. Johannsau János Hochstrasser.
Povestea construcției sale începe în 24 octombrie 1912, când este consemnată autorizația de construire. Lucrările aveau să dureze aproape doi ani, iar data finalizării este indicată ca fiind 1 octombrie 1914.
Gândiți-vă puțin la moment. Când palatul era terminat, Europa intrase deja în Primul Război Mondial. În mijlocul unei lumi care începea să se schimbe dramatic, în Iosefin tocmai fusese ridicată una dintre clădirile impresionante ale noului bulevard.
Cu parter și trei etaje, palatul se număra printre primele edificii de asemenea înălțime ale cartierului.
Dar adevărata lui frumusețe începe să se dezvăluie atunci când îl privești cu atenție.
Ceea ce pare de la distanță un singur corp monumental este o compoziție aproape simetrică, cu volume dispuse în oglindă. Turnurile de colț îi accentuează verticalitatea, frontoanele rup linia acoperișului, iar printre detalii descoperim urne ornamentale și motive geometrice.
Și tocmai aceste ornamente ne spun ceva despre perioada în care a fost construit.
Palatul aparține Secessionului târziu. Florile și vrejurile exuberante pe care le întâlnim pe alte clădiri timișorene încep aici să lase locul unor forme mai sobre și mai geometrice.
Privind unele dintre aceste detalii, ai putea fi tentat să te gândești deja la Art Deco. Dar palatul nu este Art Deco. Este mai degrabă imaginea unei arhitecturi aflate în tranziție, într-un moment în care Secessionul începea să-și schimbe limbajul.
Iar palatul pe care îl vedem astăzi nu mai este în întregime cel pe care îl vedeau timișorenii în 1914.
O parte din ornamentația exterioară s-a pierdut de-a lungul timpului, motiv pentru care fotografiile și cărțile poștale vechi devin atât de prețioase. Ele ne ajută să reconstruim, măcar cu privirea, imaginea de odinioară.
Și dacă fațada impresiona trecătorii, nici interiorul nu era lipsit de eleganță.
Casele scărilor erau decorate cu stucaturi și vitralii. Documentările realizate asupra clădirii au consemnat că unul dintre vitralii s-a pierdut, în timp ce celălalt s-a păstrat într-o stare precară.
Dar povestea palatului nu este numai una de arhitectură. Este și o poveste despre banii și afacerile Iosefinului de acum un secol. În clădire a funcționat filiala din Iosefin a Temesvári Bank és Kereskedelmi Részvénytársaság, o instituție bancară a Timișoarei de atunci.
Și ajungem la omul al cărui nume îl poartă palatul. Cine a fost Dr. Johann Hochstrasser?
Documentele epocii ne conduc spre Nagykikinda, actuala Kikinda din Serbia, unde întâlnim un Dr. János Hochstrasser. Iar acel „Dr.” ascunde un detaliu interesant.
Hochstrasser nu era medic. Era avocat. În documentele maghiare apare ca ügyvéd, iar numele său poate fi urmărit în surse încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Dar activitatea lui nu se oprea la sala de judecată. Îl întâlnim și în lumea presei, asociat publicațiilor „Nagy-Kikinda” și „Nagy-Kikinda und Umgebung”, dar și în viața comunității locale.
Documentele unui gimnaziu din Nagykikinda îl menționează printre susținătorii unei asociații care ajuta și premia elevii. Apare chiar ca membru fondator, cu o contribuție de 50 de coroane.
Iar implicarea pare să fi fost una de familie. Într-un document din 1896, „Hochstrasser Jánosné” –adică soția lui János Hochstrasser apare între persoanele care ofereau mese elevilor nevoiași.
În 1911, cu numai un an înainte de emiterea autorizației palatului timișorean, Dr. János Hochstrasser apare din nou în evidențele fiscale ale comitatului Torontál, menționat explicit ca avocat din Nagykikinda.
Toate piesele par să se potrivească. Numele este același. Titlul este același. Perioada coincide. Iar János este forma maghiară, în timp ce Johann este forma germană a aceluiași prenume.
Și totuși, aici apare misterul acestei povești.
Până acum, în documentele pe care le-am putut consulta, nu am găsit actul care să spună negru pe alb că avocatul din Nagykikinda este chiar omul care a comandat palatul din Iosefin.
Indiciile sunt puternice, iar identificarea este foarte plauzibilă. Dar, atunci când vorbim despre istoria Timișoarei, preferăm să facem diferența dintre ceea ce pare aproape sigur și ceea ce poate fi demonstrat printr-un document.
Și poate că tocmai misterele care au rămas nerezolvate îl fac și mai interesant.Pentru că unele clădiri ne spun întreaga lor poveste. Altele ne lasă să o descoperim, document cu document.