Palatul Béla Kunz

Palatul Béla Kunz – clădirea în care Timișoara începea să descopere Art Nouveau-ul.

La începutul secolului XX, pe actualul Bulevard 16 Decembrie 1989, la colț cu strada Timotei Cipariu, apărea un palat care surprinde unul dintre cele mai interesante momente din evoluția arhitecturală a Timișoarei.

Este Palatul Béla Kunz, ridicat în anii 1900–1901, după planurile arhitectului Ede (Eduard) Reiter.

Autorizația de construire a fost eliberată la 6 august 1900, la comanda lui Béla Kunz, iar la 28 iulie 1901 era emisă autorizația de terminare a construcției, în acel moment fiind încă nefinalizate unele instalații și decorațiuni interioare.

În acea perioadă, actualul Bulevard 16 Decembrie 1989 purta numele Hunyadi út, iar Elisabetinul se afla într-o etapă spectaculoasă de dezvoltare.

Numele Kunz era deja unul important în Timișoara. Familia Kunz este strâns legată de dezvoltarea industrială și imobiliară a orașului, în special de cartierul Fabric.

Josef Kunz, una dintre figurile importante ale familiei, studiase la Institutul Politehnic din Viena și la Școala de Arhitectură din München. Revenit la #Timișoara, a înființat fabrica „Josef Kunz & Comp.”, cunoscută mai ales pentru producția de cărămidă și materiale necesare construcțiilor.

Importanța familiei în Fabric a fost atât de mare încât o stradă a orașului a fost cunoscută mult timp drept „Șirul Kunz”, denumire păstrată până în anul 1948.

În acest context, palatul construit pentru Béla Kunz în Elisabetin reprezenta o prezență aparte a numelui Kunz într-o altă zonă importantă a orașului.

Arhitectul ales de Béla Kunz a fost Ede Reiter. Legătura sa cu familia nu s-a încheiat aici: doar câțiva ani mai târziu, Reiter avea să proiecteze și Palatul Karl Kunz din Fabric, autorizat în 1902 și terminat în 1903.

Cele două clădiri sunt cu atât mai interesante dacă le privim împreună: ele permit observarea schimbării rapide care avea loc în arhitectura Timișoarei la începutul secolului XX.

La prima vedere, Palatul Béla Kunz aparține încă lumii arhitecturale a secolului al XIX-lea. Compoziția sa este sobră și monumentală, iar decorația prezintă puternice influențe eclectice și neobaroce.

Dar dacă privim cu atenție detaliile, descoperim ceva nou. Pe fațadă apar ornamente vegetale delicate, iar în feroneria porții poate fi observat motivul cunoscut în Art Nouveau sub numele de „coup de fouet” – acea linie curbată, fluidă și energică, asemănătoare mișcării unui bici.

Priviți cu atenție poarta. Este unul dintre cele mai importante detalii ale palatului. Poarta din lemn este bogat ornamentată, iar motivele sale vegetale continuă decorul fațadei. Tocmai aici se poate observa cel mai bine apropierea de noul stil care, în numai câțiva ani, avea să schimbe spectaculos imaginea Timișoarei.

Intrarea mai păstrează un detaliu specific epocii trăsurilor: aruncătoarele de roți din piatră, amplasate la baza accesului pentru a proteja zidurile de roțile vehiculelor. Deasupra intrării se remarcă o amplă agrafă decorativă a cheii de boltă.

Un singur balcon, așezat exact unde trebuie.

Colțul palatului nu formează un unghi drept, ci este teșit și tratat asemenea unei mici fațade independente. Aici se găsește singurul balcon al clădirii, prevăzut cu o balustradă metalică bogat ornamentată.

Privirea urcă apoi spre aticul colțului, completat de cupe decorative. Un alt atic marchează zona intrării principale. Este tocmai contrastul dintre masivitatea clădirii și finețea ornamentelor florale cel care îi oferă palatului personalitatea sa aparte.

Dar povestea lui Béla Kunz avea să cunoască și un episod dificil.

La numai doisprezece ani după terminarea palatului, numele lui Béla Kunz din #Timișoara apare într-un document juridic publicat în anul 1913 în revista maghiară de epocă Vállalkozók és Iparosok Lapja.

Documentul consemnează o procedură de executare pornită de Prima Casă de Economii din Timișoara – Temesvári Első Takarékpénztár – împotriva lui Béla Kunz, pentru recuperarea unei creanțe de 5.710 coroane.

Este menționată o proprietate a acestuia din Elisabetin, înscrisă în cartea funciară sub numărul 1074, cu un preț de pornire indicat de 177.548 de coroane, o valoare impresionantă pentru epocă.

Documentul din 1913 constituie astfel o mărturie directă despre dificultățile financiare întâmpinate de Béla Kunz și despre o importantă proprietate a sa din Elisabetin.

Interesant este că valoarea menționată poate fi pusă în perspectivă chiar prin istoria familiei: un alt mare imobil al familiei Kunz din Fabric fusese vândut în anul 1900 pentru 169.000 de coroane.

Peste un deceniu de la momentul în care își ridica palatul, destinul lui Béla Kunz pare, așadar, să fi intrat într-o etapă mult mai complicată.

O clădire care marchează schimbarea Timișoarei.

Palatul Béla Kunz este interesant nu doar prin omul care i-a dat numele. Este o clădire construită exact la întâlnirea dintre două lumi.

În structura sa mai putem vedea Timișoara secolului al XIX-lea, cu eclectismul și decorația sa neobarocă. În poartă, în fierul curbat și în motivele vegetale începe însă să se întrevadă orașul care urma să apară.

Timișoara anilor 1900. Orașul Secession-ului. Orașul palatelor spectaculoase pe care le admirăm și astăzi.