Casa cu bufniță și leu de pe strada Mangalia

La colțul străzilor Mangalia și Alexandru Vlahuță, în Iosefin, se păstrează o casă pe lângă care este ușor să treci fără să observi unul dintre cele mai interesante detalii ale sale.

Trebuie doar să ridici privirea deasupra porții.

Acolo, în mijlocul ornamentelor fațadei, se află o bufniță cu aripile desfăcute, care veghează intrarea casei.

Clădirea se află astăzi la strada Mangalia nr. 55, într-o zonă a Iosefinului care arăta cu totul diferit la începutul secolului trecut.

Actuala stradă Mangalia purta atunci numele Csillag utca – Strada Stelei, iar actuala Alexandru Vlahuță era cunoscută drept Irinyi utca.

Cercetând documentele vremii, am găsit un indiciu foarte interesant. În directorul oficial al rețelei telefonice din anul 1908 apare la adresa Józsefváros, Csillag-utcza 55 o femeie pe nume Mária Angerbauer, consemnată drept „szállító” – transportator sau expeditor.

Avea chiar și telefon, într-o perioadă în care acesta era încă departe de a fi ceva obișnuit.

Numele Mária Angerbauer apare în evidențele telefonice ale Timișoarei încă din 1903, cu aceeași ocupație și același număr de telefon.

Activitatea familiei avea să continue. În documente comerciale ulterioare întâlnim firma „Angerbauer M. & Fiul”, încadrată la categoria transporturi, expedițiuni și vămuiri.

Putem spune, așadar, că la începutul secolului al XX-lea numele Angerbauer era legat de activitatea de transport și expediții din Timișoara și că Mária Angerbauer este documentată la Csillag-utcza 55 în anul 1908.

Ceea ce nu putem afirma încă este dacă ea a fost și proprietara sau comanditara clădirii pe care o vedem astăzi.

Casa merită însă privită cu atenție.

Fațadele sale sunt decorate cu cărămidă aparentă, ancadramente bogate în jurul ferestrelor, motive vegetale și geometrice și o cornișă atent lucrată. Fiind amplasată pe colț, arhitectura a fost gândită pentru a fi privită din ambele străzi.

Iar deasupra intrării apare elementul care ne-a atras atenția încă de la început: bufnița.

Dar ea nu este singurul element figurativ care atrage atenția. Pe colțul clădirii, chiar sub cornișă, se află un cap de leu, iar imediat sub acesta apare un scut pe care pot fi observate echerul și compasul.

Leul este un motiv decorativ întâlnit frecvent în arhitectura europeană și a fost asociat de-a lungul timpului cu forța, curajul, autoritatea și protecția. Echerul și compasul sunt, la rândul lor, instrumente legate de lumea constructorilor și a arhitecților și apar, de asemenea, în simbolistica masonică. Prezența lor pe această casă nu este însă suficientă pentru a afirma că proprietarul sau clădirea au avut vreo legătură cu francmasoneria. Fără un document care să confirme o asemenea asociere, aceasta ar rămâne doar o ipoteză.

În cultura europeană, bufnița este asociată de secole cu înțelepciunea, cunoașterea și vigilența. În cazul acestei case însă, nu am găsit deocamdată un document care să explice de ce a fost aleasă pentru decorarea portalului.

A avut vreo legătură cu familia care a ridicat casa? Cu activitatea proprietarului? Sau a fost pur și simplu un motiv decorativ ales de arhitect?

Deocamdată, bufnița își păstrează secretul.

Știm însă că, în urmă cu mai bine de un secol, la Csillag-utcza 55, găsim documentat numele unei femei care conducea o activitate de transport și expediții într-o Timișoară aflată în plină dezvoltare: Mária Angerbauer.

Iar acesta este încă un mic fragment din povestea Iosefinului pe care documentele vechi ni-l readuc astăzi la lumină.