Clădirea de pe Splaiul Nicolae Titulescu nr. 20

Pe Splaiul Nicolae Titulescu nr. 20, aproape de Turnul de Apă din Iosefin, se ridică una dintre acele clădiri pe lângă care este greu să treci fără să privești în sus.

Fațada sa este spectaculoasă. Balconul, bovindoul central, frontoanele bogat ornamentate, chipurile feminine și abundentele decorații vegetale sunt mărturii ale arhitecturii de la începutul secolului al XX-lea, într-o perioadă în care Timișoara se transforma rapid, iar Iosefinul devenea unul dintre cartierele importante ale orașului.

Splaiul pe care o vedem astăzi purta în perioada austro-ungară numele Bégajobbsor, denumire care făcea referire la malul drept al Begăi. Era o zonă strâns legată de dezvoltarea Iosefinului, de apropierea gării și de activitatea comercială și industrială care anima această parte a Timișoarei.

Dar, de această dată, povestea clădirii nu vine doar din documente. Familia care a păstrat casa ne-a ajutat să completăm o parte importantă din istoria ei.

Potrivit informațiilor și fotografiilor păstrate în familie, casa a fost construită de Kocsi János și Kocsi Franciska și a fost terminată în 1904. Anul este păstrat chiar pe clădire, printr-o inscripție aflată pe unul dintre hornurile din pod.

Iar inițialele de pe fațadă, pe care le-am fotografiat și noi și care ne-au ridicat inițial multe semne de întrebare, capătă acum o explicație: KJ – Kocsi János.

Kocsi János a fost brutar, iar lângă casă se afla și brutăria familiei. Clădirea brutăriei nu a fost retrocedată familiei împreună cu imobilul și, potrivit informațiilor primite de la familie, demolarea acesteia a fost cerută de Primărie, fiind demolată în anul 2016.

Povestea devine cu atât mai frumoasă prin fotografiile vechi care s-au păstrat. Am primit inclusiv o imagine realizată în timpul construirii casei, în care muncitorii și numeroși oameni ai locului apar în fața construcției încă neterminate. Este una dintre acele fotografii rare care ne permit să vedem o clădire istorică a Timișoarei chiar în momentul în care prindea formă.

Familia păstrează și un vechi portret al lui Kocsi János și Kocsi Franciska alături de copii. Una dintre fetițele din fotografie este străbunica soțului doamnei care ne-a oferit aceste mărturii, iar casa a rămas astfel legată de aceeași familie peste generații.

Istoria recentă a imobilului nu a fost însă una ușoară. După un lung proces de retrocedare, casa a revenit familiei într-o stare avansată de degradare. Am primit fotografii făcute înaintea intervențiilor, iar diferența față de ceea ce vedem astăzi este impresionantă.

Lucrările de salvare au început în 2017, mai întâi cu acoperișul, apoi cu fațada principală. În 2022 a fost refăcută și fațada din curte. Restaurarea fațadei principale nu a putut fi dusă în întregime la capăt, iar la parter lucrările s-au oprit din cauza dificultăților birocratice întâmpinate de proprietari.

Și interiorul spune aceeași poveste. Două dintre apartamente au fost renovate, încercându-se păstrarea cât mai mult posibil a farmecului istoric, în timp ce alte spații ale clădirii au rămas încă în așteptarea restaurării.

La numai câteva minute de aici se află și Turnul de Apă din Iosefin, construit în anii 1913–1914, unul dintre reperele care amintesc de modernizarea spectaculoasă a orașului de la începutul secolului trecut.

Astăzi, după mai bine de 120 de ani, casa familiei Kocsi continuă să atragă privirea de pe celălalt mal al Begăi. Dincolo de ornamentele sale spectaculoase, poate cea mai frumoasă parte a poveștii este faptul că memoria casei nu s-a pierdut. Fotografii, amintiri și informații au trecut dintr-o generație în alta și ne permit acum să punem din nou nume și oameni în spatele unei fațade pe lângă care Timișoara trece de mai bine de un secol.

Și poate tocmai acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri la Timișoara: uneori nu trebuie decât să ridici privirea pentru a descoperi o clădire pe lângă care ai trecut de zeci de ori. Iar alteori, în spatele ei, descoperi și o familie care i-a păstrat povestea vie.